è il monologo disperato di un padre davanti al cadavere del figlio è scritto nel dialetto di un pae
Chi ci'u scorde quill'u juorne,
madonne! L'acque che mmenave,
j, 'ssettate annanze u forne
e dènte mammete 'lleqquave.
Pu c'è perte quella porte
e è sciute a levatrice,
u core me vatteve forte,
"mo' chi u sa che mmada dice?"
"Guarde che chembenazione,
mentre sonene i cambane,
è nate quist'u cetelone".
E me t'a messe 'ncoppe i mane.
T'e pesate dent'u ciste,
t'e guardave e 'nde vedeve,
me ce è 'nnejate a viste
tropp'u chiagne che me sceve.
Pe te cresce e fa studià
fatejave a tutt'e l'ore,
te veleve fa 'rrevà
almene a esse professore.
Ma da sta recchie nen ce siente,
'ncopp'i libbre, manch'u cane,
nen c'i maje messe u dente
manche se uesave i mane.
Pure ca deleve u core
pe vedè com'è a fatica,
te pertate che me fòre
a zappà gramegn e 'rtica.
Manche queste t'è piaciute,
nen te sciute maje nu calle,
jettà u sanghe 'ndà 'ffresciate,
ne a ppiede e ne a cavalle
e manche doppe cu motore.
Tenieve sempre a scùsa pronde:
ca c'a provele e u sedore
ce 'mbastave a lòta a 'mbronde.
Quelle no e queste manche,
'nta piaciute maje fa niente,
mo j tienghe u core stanche
e nu fije delinquente.
Tu n'i maje fatejate,
'nti velute maje fa u mazze,
e perciò te si 'bbijate
a 'ppress'a quella coccia pazze.
Mo', te piace com'è jute,
come te si chembenate,
da quande a mmane si sfijute
vì che bell'u risultate.
Ma pecchè nejja 'lleqquà,
aqquescì capisce meje,
na faccia tante l'eja fa
pecchè quiste a me m'è fije.
Qual'u cazz'e statte zitte,
come facce a starme calme,
quille è fijjeme e sta dritte
e tese 'ncoppe a quistu mmarme.
E' fenute tutte u monne,
è fenute u nome mije,
meja sole jia reponne
è morte isse ..... e pure ije.
Mario Rossi
pubblicato il 30.09.2008 [Poesia]